"Nimic nu e mai frumos decat viata!"

A trait in trei regimuri diferite. A facut teatru in sisteme diferite, ca fondator al unei institutii private, dar si ca angajat. A trecut peste toate cu fruntea sus, iar astazi, la cateva zile inainte de implinirea a 90 de ani, are puterea de a trai cu gandul la viitor si nu traind prin intermediul amintirilor unei vieti atat de bogate. Actrita Dina Cocea va fi sarbatorita miercuri, la Capsa, de lumea artistica si ar putea fi vizitata cu acest prilej si de premierul Adrian Nastase si de presedintele Ion Iliescu. - Ati trait sub mai multe regimuri politice, cum le vedeti astazi, detasandu-va de ele, ce poate fi preluat, ca model, din fiecare? - Si pana la razboi si sub dictatura actorii si-au vazut de treaba lor, adica de arta pe care o faceau. In timpul comunismului teatrul a avut stralucirea lui si asta nu o poate contesta nimeni. Cum s-au descurcat, cum au suferit, asta e o alta problema, dar adevarul este ca rezultatele muncii lor erau exceptionale. Dupa Revolutie, au fost cativa ani de incertitudine, cand alte probleme erau mai importante, iar atmosfera din jurul nostru efervescenta. De vreo doi ani de zile, dupa mine, teatrul a revenit in atentie, salile sunt arhipline si altceva nu ne mai putem dori. Societatea in general a suferit atatea schimbari incat n-as putea comenta, ce pot sa vad insa este degradarea continua a mediului social. Desi, nici in timpul razboiului lucrurile nu stateau altfel, era o patura imensa care suferea si cativa, ca si azi, care traiau foarte bine. Probleme grave sociale au fost dupa razboi, cu nationalizarile, cu masuri represive. Si atunci si acum scena a creat pentru cei care o slujeau un fel de separare de vulgul inconjurator. A fost un fel de evadare, iar actorii au avut mereu un prestigiu care ii apara de marile mizerii. - Printre lucrurile pe care le-ati facut in viata s-a numarat si politica, ati fost deputat, ati reprezentat Romania la ONU. Cum a fost aceasta experienta? - Am fost deputat numai un an de zile, apoi am fost data afara. Mi-am permis sa vorbesc la tribuna despre drepturile pensionarilor intr-o perioada in care se luasera toate indemnizatiile profesorilor si oamenilor de stiinta, iar eu mi-am permis sa iau cuvantul in Parlament si sa spun ca nu e un lucru bun. Dupa cateva luni m-au scos. La ONU am fost in delegatia oficiala timp de trei ani si a fost o intamplare extraordinara, un noroc... - Cum era privita Romania in Occident? - Foarte prost. Toate tarile socialiste se adunau in afara forumului ca sa se hotarasca ce votau. Deja, in '62 cand am fost ultima data, partea romana se detasa si nu mai participa la aceste reuniuni. Aveam toti dispozitii sa nu mai negociem cu celelalte tari socialiste. - Ce parere aveti despre clasa politica de azi, dat fiind ca ati trecut prin ale politicii? - Am o parere mizerabila. Nu stiu ce s-ar putea face pentru ca 12 ani ar fi fost de ajuns pentru a invata cum se face politica. Pe de alta parte, imi amintesc de anii '35 - '38, cand partidele politice se mancau intre ele precum cainii. Cred ca, din nefericire, e ceva tipic romanesc si nu prea are cum sa fie altfel. Nu mai exista traditii - nici in cazul liberalilor, nici in cazul taranistilor... Cei care ar fi putut continua traditia au murit. A ramas o patura de oameni care nu stiu nici macar ce este conceptul de politica, pentru ei politica inseamna "gheseft", afaceri. E foarte greu sa ai incredere intr-un partid, fiindca nici unul nu e, de la cap la coada, ceea ce ar trebui sa fie un partid politic. Din acest punct de vedere sunt destul de pesimista. - Daca ar sa schitati o reteta de viata, un secret al implinirii care ar fi acela? - Am spus la un moment dat intr-un interviu ca femeile ar trebui sa-si inceapa ziua uitandu-se in oglinda si hohotind de ras. La urma urmei sunt atatea lucruri de ras in viata. O sa vezi ca te vei simti minunat dupa asta. Despre secretul fericirii... Trebuie sa fii generos, sa nu invidiezi niciodata, sa fii fericit in fiecare zi ca ti-a fost dat sa traiesti, nimic nu e mai frumos decat viata. Oricine poate sa-si faca viata frumoasa, chiar daca nu si in mod exterior, ci hranindu-si spiritul. Textul integral in "Adevarul literar si artistic"