Protectia drepturilor de autor in cadrul procedurii succesorale notariale (II)

Domnule notar, am lamurit data trecuta, referindu-ne la o intrebare concreta, ce se intampla cu drepturile pmoniale de autor cand succesiunea s-a dezbatut inainte de aparitia Legii nr. 8/1996. V-as ruga sa raspundeti acum cititorilor ziarului Adevarul cum stau lucrurile in situatia in care succesiunea este dezbatuta dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Cum sunt protejate drepturile patrimoniale de autor in astfel de situatii? - Sa reluam discutia referindu-ne tot la situatia cititorului nostru, prezentata data trecuta. In cazul in care succesiunea este dezbatuta dupa intrarea in vigoare a Legii 8/1996, avandu-se in vedere dispozitiile art. 149 alin. 3, se pune intrebarea ce se intampla cu drepturile de autor dobandite de nepotul de frate predecedat. Potrivit art. 149 alin. 3 din Legea 8/1996, "durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autori decedati inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi si pentru care au expirat termenele de protectie se prelungeste pana la termenul de protectie prevazut in prezenta lege". Aceasta inseamna ca, de la data intrarii in vigoare a Legii 8/1996, nepotul de frate predecedat beneficiaza de inca un termen de protectie de 55 de ani. Se au in vedere art. 25 din Legea 8/1996 si art. 6 din Decretul 321/1956 sus-mentionat. Regula generala stabilita de art. 25 dispune ca drepturile patrimoniale de autor se transmit mostenitorilor pe o durata de 70 de ani, oricare ar fi data la care au fost aduse la cunostinta publica, in mod legal. Autorii au conchis ca, la indeplinirea termenului, opera cade in domeniul public. In realitate, nu este vorba de domeniul public in intelesul dreptului administrativ. Interpretarea corecta este aceea ca opera este, din acest moment, la dispozitia tuturor si poate fi exploatata in mod liber. Mostenitorii sai nu vor putea recurge la teoria concurentei neleale pentru a incerca, pe aceasta cale indirecta, reconstituirea dreptului disparut. - Aceasta este situatia in care opera artistica este rezultatul muncii si al creatiei unei singure persoane. Care este insa solutia juridica pentru operele colective, de exemplu in cazul unei lucrari de sinteza (cum sunt, in general, dictionarele sau lucrarile enciclopedice)? - In cazul operelor colective, durata protectiei este, potrivit art. 28, de 70 de ani de la data aducerii la cunostinta publica. Daca insa aducerea la cunostinta publica nu intervine in 70 de ani de la crearea operei, dreptul de autor expira dupa trecerea a 70 de ani de la crearea operei. Durate diferite sunt prevazute (in cazul drepturilor patrimoniale) pentru anumite opere, si anume: a) 25 de ani de la data crearii pentru operele de arta aplicata; b) tot timpul vietii autorului si 50 de ani de la moartea sa, in persoana mostenitorilor in cazul programelor pentru calculator. Este necesar sa mai adaug ca prelungirea duratei dreptului de autor intervine, in general, in caz de razboi. Daca durata de 70 de ani este regula generala, legea prevede insa si unele derogari de la aceasta regula. Astfel, daca, dupa incetarea protectiei dreptului de autor, o persoana aduce la cunostinta publica, in mod legal, pentru prima oara o opera nepublicata, ea va beneficia, potrivit art. 25 alin. 2 din lege, de o protectie pe o durata de 25 de ani din momentul aducerii operei la cunostinta publica. Ca si in vechea reglementare, termenele de protectie in cazul mostenitorilor se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator mortii autorului (art. 32). Desi departe de a fi rezolvate, problemele semnalate mai sus se indreapta spre o evolutie care sa nu fie o confruntare intre mai multe sisteme, spre solutii echitabile pentru problemele care pareau, initial, insolubile.