Monica joaca la rupere

n prieten vechi, cu care n-am avut niciodata alte divergente decat fotbalistice, ma opreste intr-o zi pe strada si, in loc de salut, ma tintuieste cu intrebarea: "Cu cine tii, cu Basescu sau cu Tariceanu?" Luat prin surprindere de tonul ultimativ, incerc o cale de salvare: "...Cu Mugur Ciuvica". Imi arunca o privire scarbita, ca si cand intre Steaua si Dinamo as fi ales FC National. "Da-te dracului!" Si-mi intoarce spatele.

Traim epoca marilor meciuri. Toate decisive, ele fac pana si din cel mai neimplicat spectator o fiara cu nervii gata sa explodeze. Nu mai poti sta pe margine fara sa fii dat dracului pentru lipsa ta de simt civic, acum cand se joaca viitorul Romaniei, sau, mai rau, pentru neutralitatea ta ce miroase a blat.

Cazul Monica Macovei - caci a devenit un caz ilustrativ pentru ce se intampla astazi pe scena publica - se dezbate intr-o atmosfera de stadion, in care peluzele dau tonul. Este simplu: tii cu Monica si semnezi pentru ea ca intelectualul sau nu tii cu Monica si atunci esti cu patrulaterul negru Iliescu-Voiculescu-Vadim-Tariceanu.

Popular la Bruxelles si hulit de clasa politica de la Bucuresti, ministrul Justitiei este, la fel ca mentorul Traian Basescu, un om cu instincte bune, dar cu un comportament prost. Amandoi par sa fi inteles care este sensul corect al lucrurilor, desi te intrebi daca nu cumva uneori s-au pierdut prin hatisuri. Poti sa juri pe Traian Basescu dupa condamnarea comunismului sau desecretizarea dosarelor. Dar ai fi un naiv daca nu ai pune in contrabalanta casa din Mihaileanu sau iubirea fata de servicii. Daca la un om invatat cu disciplina cazona mai poti intelege aceasta impartasire de la duhul sfant al "serviciilor noastre", la un fost luptator pentru drepturile civile precum Monica Macovei relatia nu mai are niciun sens. Nu encomioanele intelectualilor o vor ajuta pe doamna Macovei sa vada lucrurile mai limpede, ci criticile aduse ordonantei DIICOT, spuse fara patima de o fosta colega de societate civila, Renate Weber.

Din statisticile prezentate ca raspuns la motiune, dar si din aprecierile oficialilor occidentali, reforma in Justitie pare sa fie dorita si chiar pusa in lucru. Parchetele par mai dezmortite si, oricum, Justitia Monicai respira alt aer decat Justitia Rodicai. Succesul planului Macovei va fi insa confirmat doar atunci cand nu vei mai intra intr-o sala de judecata precum in spital, convins ca de acolo nu mai iesi viu niciodata.

Inainte sa se considere o victima a hienelor din Parlament, doamna Macovei ar trebui sa inteleaga ca cei 81 de senatori care au votat impotriva nu sunt toti corupti sau nebuni cu spume la gura. N-o va ajuta cu nimic sa creada ca a fost invinsa de sistemul
ticalosit. E drept ca printre cei care-i vor capul se afla si multi calcati pe gat de anchetele din ultima vreme: speculatori la bursa, mostenitori de milioane, securisti-oameni de afaceri care dau locuri de munca. Dar ar fi prea simplu sa pui problemele tale doar pe seama lor. Problema doamnei Macovei este ca si-a ales prost modelul. Stilul
solitar si agresiv pana "la rupere", care i se potriveste lui Traian Basescu, nu-l prinde pe un ministru care trebuie sa-si negocieze legile in primul rand cu Parlamentul. Reforma in Justitie n-o poti face de unul singur, oricate intentii bune ai avea.